Go to Berlin, trupa românească de indie rock a semnat cu labelul britanic LockJaw şi a lansat în luna septembrie EP-ul „Just A Band”. Fiind prima trupă rock românească ce a semnat un contract cu o casă britanică, am vrut să aflăm mai multe despre ei. Prima dată i-am văzut la Apropo Tv, emisiunea prezentată de Andi Moisescu, apoi i-am urmarit cu songul „Jeremiah” pe You Tube şi ni s-a parut o trupă din ce în ce mai închegată. Cam tot ce venea din direcţia lor avea un sound freashy şi clar. De reţinut - cam astea sunt cuvintele potrivite pentru Go to Berlin. Multumim lui Robert "Lama", vocal şi chitară pentru deschiderea şi disponibilitatea de a oferi acest interviu. Să le urăm succes băieţilor... Postul continua
Go to Berlin sunt:
Robert “Lama” (voce,chitară)
Matei Ţeposu (chitară)
Alex Miu (chitară bass)
Paul Ballo (baterie)
1/cu ce ai asemăna viaţa într-o trupă de succes? Este o permanentă împărţire a sarcinilor sau o regăsire a personalităţii creatoare alături de celălalt? Cât contează celălalt într-o trupă?
Nu cred că aş putea asemăna viaţa într-o trupă de succes cu ceva anume, pentru că nu am fost în aşa ceva...iar pentru mine o trupă de succes(adevărat succes) ar fi de ex. "Foo Fighters". Tind să cred că, la un nivel asemănător cu asta, colegii de trupa devin o a 2-a familie în care trebuie să ai baza,iar o comunicare bine construită şi închegată te ajută foarte mult în depăşirea multor obstacole. Dincolo de asta, e vorba evident de a crea împreună, un lucru delicat. Cred că aportul tău ca muzician într-o trupă se suprapune perfect cu ce poţi tu să oferi ca om celor de lângă tine.
2/vrea Go to Berlin, popularitate? Vrea să trăiasca din asta [şi nu o spun în nume de rău cred că e minunat să trăieşti din artă, din muzică şi să faci ceea ce îţi place şi pentru ce eşti potrivit]? Vreţi ca Go to Berlin să fie un proiect pe termen lung, pentru că sunt puţine exemple de trupe care să fi rezistat mai mult de un album împreuna ?
Da! GTB vrea popularitate. Vrem ca muzica noastră să fie auzită de cât mai mulţi oameni. E minunat să cânţi pentru multă lume. GTB vrea să trăiască din muzică, pe termen nelimitat :) acum o sa vedem si cât de mult o să mai treacă şi până vom avea un succes palpabil... dar suntem pregatiţi! avem nervii tari şi ştim că o să mai facem multe lucruri frumoase. Abia am început şi e un debut foarte bun.
3/Poţi să ne prezinţi puţin cum Go to Berlin go[es] to London, periplul refuzurilor sau atitudinea pe care aţi întâlnit-o în Ro până la semnarea contractului cu LockJaw? Aţi avut momente când refuzul a fost atât de brutal încat aţi vrut să vă lăsaţi de tot?
Am fost refuzaţi de vreo două case de discuri din România. Treaba asta nu ne-a dezamăgit pentru că ne aşteptam la astfel de reacţii. Nu ne-am gândit niciodata să ne oprim din ceea ce facem, ci din contră. Drept dovadă, am fost semnaţi de o casă de discuri din Anglia, iar EP-ul nostru de debut este disponibil la vânzare din UK până în Japonia.
4/ Ce influenţe din alte arte are Go to Berlin? Ce cărţi/autori vă plac, dar filme? În mesajul vostru muzical sunteţi inspirati de celelalte arte?
Fiecare om este influenţat de cultură şi artă, în toate formele ei. Asta se răsfrânge în personalitatea şi individualitatea fiecăruia, iar mai departe, în tot ce faci, în cazul nostru şi în muzică. Cu siguranţă există influenţe din alte sfere ale culturii, însa probabil la un nivel inconstient.
Dintre filmele din ultimii ani mi-a placut foarte mult ”No Country for Old Men”. E un film care şi-a primit laurii cuveniţi, dar am impresia că multă lume nu îi vede de fapt valoarea şi însemnătatea. Vorbind de fraţii Coen, toate producţiile lor mi se par foarte bune.
Ultima carte citita – Hesse, Lupul de stepa. O carte care, daca ar fi citită (şi înţeleasă) pe la 18 ani, ar salva multă energie irosita pe nimicuriJ
5/în România sau afară? Ce nu este aici sau ce este prea mult şi deranjează?
Daca analizam puţin, mulţi dintre intelectualii de marcă ai României au trăit în străinătate. (Cioran, Eliade, Brancusi, Ionesco). Cred că asta dă automat raspunsul la întrebarea ta. Nu vreau să enumăr tot ce mă deranjează în România pentru că sunt multe şi am învăţat să le ignor. Revenind la muzică, bineînţeles că răspunsul este ”afară” din motive evidente – un altfel de public, alte standarde, o industrie care functionează turată la maxim, muncă şi răsplată pe masură. Dar am mai spus-o şi în alte interviuri – am impresia că acum, în România se întamplă ceva foarte interesant din punct de vedere muzical şi fără precedent. Păpuşile de plastic s-au scufundat deja, asta e clar, şi s-a format un vid, care trebuie umplut cu ceva. În paralel cu asta sunt multe trupe tinere care se ridică. Cred că se conturează în sfârşit o scenă muzicală mai amplă. Oamenii nu îşi dau încă seama de asta, pentru că nu apare pe tv. Asta se întamplă în cluburi şi în sălile de repetiţii. Dar pluteşte în aer şi stă să explodeze. Mai vedem peste 3 ani.
6/Aveti un mod special de a va compune cantecele?
Nu exista o metoda pentru asa ceva. Se poate să lucrăm toţi 4 la o piesă când ne întâlnim să repetăm, sau să fie compusă de unul singur, acasă la el. Nu ne propunem ”Azi compunem o piesă”, pentru că nu poţi să dictezi procesul ăsta în aşa manieră.
7/Am observat o strângere a valului indie în Bucureşti, să fie cumva impactul capitalei sau începe aici să se înfiripe o tradiţie a puştilor care până mai ieri se duceau la concerte alternative şi care acum vor să cânte în trupe? Există şi în celelalte oraşe mari dar numărul lor este foarte scăzut, nu este o asa priză la public, atmosfera nu atât de efervescentă ca în Bucuresti..
Cred că explicaţia e simplă, şi se aplică şi în alte domenii – În Bucureşti există mai multe perspective, mai multe posibilitati. O trupă din Braşov poate să cânte în maxim 3-4 locaţii, pentru că nu cred că sunt mai multe. Dupa care, ce faci? Probabil mulţi vin aici ca să se integreze în scena muzicală, să cunoască alte trupe, alţi oameni, să fie acolo unde se întâmplă lucrurile. Lucru firesc până la urmă. Legat de puştii care vor să cânte... toţi muzicienii mari au fost la un moment dat ”puşti care vor sa cânte”. Cred că e bine că apar tot mai multe trupe tinere. Ce vor face mai departe depinde numai de ei.
8/Un salut pentru cititorii blogului nostru
Ţineţi steagul sus!!! Ne vedem la concerte
Postări
